Echipa NoMad Merida CST a fost reprezentată de Robert Dobai și Iulia Crișan pe 25 mai la maratonul MTB Specialized din Szilvásvárad, Ungaria.
Robert Dobai, locul 1 la categorie și 2 general (distanță medie):
Weekendul trecut l-am petrecut împreună cu Iulia la Szilvásvárad, în Ungaria, acolo unde era programat maratonul MTB Specialized. Tamas de la Bikefun ne-a rezervat din nou un loc de cazare perfect, atât din punctul de vedere al condițiilor, cât și din punctul de vedere al distanței față de evenimentul propriu-zis. Sâmbătă ne-am întâlnit cu alți raceri din Romania, printre care Elisei Miron, Mihai Olar și Etele, cu care am schimbat câteva vorbe, după care am plecat la un scurt rulaj pe traseul de 35 de km la care urma să participe Iulia.
Duminică dimineața la ora 10:00 s-a plecat pe distanța medie, adică 65 km cu 1700 m diferență de nivel, fiind totodată pentru prima oară când nu aleg distanța lungă. Din păcate am plecat de pe la mijlocul plutonului, așa că primele 5 minute au însemnat un sprint pentru a ajunge în prima linie. Ca noroc, sportul ăsta are tradiție în Ungaria, iar kilometrii de după startul maratoanelor se fac într-un ritm adecvat efortului care urmează. Cu alte cuvinte, nimeni nu merge precum ciobanul (sic!) în primele 15 minute pentru o poză într-un loc fruntaș, ca mai apoi să încetinească ritmul considerabil și să-i încurce pe cei din spate. După o urcare pe asfalt de vreo 8-9 km, ritmul începe să crească, iar traseul continuă brusc din asfalt cu o pantă de 25%.
În scurt timp Szilard Buruzcki preia conducerea, iar eu încerc să stau lipit de roata lui spate. După 1 km mă uit în spate și nu se mai vede nimeni, așa că mă concentrez pe traseul din fața mea. Noroiul își face brusc apariția și încep să-mi pierd încrederea, deoarece am pornit cu Maxxis-uri Aspen, cauciucuri mai potrivite pentru teren uscat. Ca noroc, nici rider-ul maghiar nu forțează pe coborâri, așa că stau destul de lejer în spatele lui. Pe la jumâtatea cursei începe și cea mai abruptă urcare a maratonului, o porțiune pe care o cunoșteam, deoarece făcea parte și din traseul Bukk Maraton.
În prima parte Buruzcki se desprinde puțin, însă reușesc să-l ajung în momentul în care panta devine mai lină și continuăm împreună. Pe ultima urcare a traseului simt de câteva ori că pot duce un ritm mai rapid, însă ori de câte ori îl depășeam și acceleram, venea dupa mine aparent fără probleme. Pe o porțiune plată începem să discutăm și pentru 20 de minute scădem destul de tare ritmul, fiind amândoi de acord să trecem deodată linia de finiș. Din păcate ne ajunge brusc un rider și mă văd nevoit să forțez din nou, așa că o calc cât pot de tare, iar Szilard se ia dupa mine. Urmează ultima coborâre a traseului, una de viteză, pe care am rulat destul de repede, forțând în locurile în care traseul o permitea. Uitându-ne în spate, nu-l mai vedem pe riderul de care încercam să scăpăm, însă la îndemnul meu continuăm în același ritm.
Ultimii kilometri au fost foarte distractivi, cu depășiri destul de riscante, având în vedere că îi ajungeam pe cei mai lenți de la traseul scurt. Intrat în complexul unde era și sosirea, îi strig lui Szilard că n-am de gând să forțez un sprint, gândindu-mă că puteam să o fac de mai multe ori pe coborare dacă chiar voiam să câștig, așa că încetinesc și-l las să treacă cu puțin avans linia de sosire.
Per total am fost mulțumit atât de prestația mea, cât și de traseu, care m-a surprins într-un mod plăcut. La finiș m-a așteptat Iulia, care a mers mai bine decât mă așteptam, venind undeva pe locul 8 la categorie, la 18 minute de câștigătoarea absolută a distanței scurte. Restul zilei îl petrecem pe terasă în compania lui Wouter Cleppe, care câștigase tura lungă și care de data asta a venit cu toată familia la concurs. Spre seară stăm la o bere cu Tamas, Levi și cu niște prieteni/colegi de la Specialized. Luni, după o tură de revenire și niște păstrăv o luăm înapoi spre casă, cu promisiunea că vom reveni și la anul.
Iulia Crișan, locul 8 la categorie și 18 general (distanță scurtă):
Ungaria îmi e foarte dragă, și asta nu doar pentru că Robi este pe jumătate ungur 🙂 Am avut plăcerea să explorez țara de-a lungul timpului și să mă împrietenesc cu bunătățile pe care le oferă, de la vin la gulyas și de la zonele întinse de câmpie la solul pietros din zonele montane. Anul trecut am descoperit Ungaria și din perspectiva mountainbiking-ului și am rămas plăcut surprinsă, deoarece, în ciuda faptului că relieful este predominant de câmpie și rareori pot fi găsiți munți cu altitudini mari, peisajul este pietros, iar cățărările sunt relativ lungi și abrupte, într-un cadru natural pus la punct și foarte arătos, ce mă duce cumva cu gândul către Austria, la capitolul drumurilor forestiere ca la carte.
2013 pentru mine s-a încheiat astfel cu două maratoane în Ungaria, primul la Bukk și al doilea la Matra, ambele lăsându-mi o impresie foarte bună. Szilvasvarad se anunța a fi un maraton noroios, dacă e să ma gândesc la ploile ce au animat acest eveniment cu regularitate în ultimii ani, însă de asemenea urma să pedalez într-o zonă pitorească și romantică, fapt ce m-a convins să particip.
Privind în urmă, acum din perspectiva mea ca finalistă, nu-mi pare rău deloc. A fost o experiență importantă, ce mi-a deschis încă puțin orizonturile. Am aflat că e bine să duc cu mine încă un bidon și să nu pierd timp prețios la punctul de alimentare, și mai mult și poate chiar mai important să nu fac o pauză mai mare de 3 minute ca mai apoi să pornesc în forță pentru a putea recupera și să mă trezesc cu cârcei scăpați de sub control ce nu pot fi gestionați prea bine și prea repede. Însă, lăsând asta la o parte, nu am nimic de reproșat maratonului în sine, care a avut de toate, sau poate aproape de toate: asfalt, drum forestier, pietriș de diverse tipuri, inclusiv o cățărare de peste 22%.
La tura scurtă la care am participat nu au fost urcări foarte lungi și foarte abrupte, nici coborâri mai dificile, a fost mai degrabă un traseu moderat spre ușor ca și grad de dificultate, un traseu de viteză, pe care m-am bucurat în final să îl termin pe locul 8 la categorie și 18 la general, în ciuda problemelor de care am amintit. Sper ca la anul să pot participa la tura medie și să mă bucur de diferențe mai mari de nivel și să pot stăpâni bicicleta pe trasee cu grade mai mari de dificultate – am să lucrez la asta.
Aș vrea să îi mulțumesc mult lui Tamas Kovacs de la Bikefun Ungaria, care a fost mai mult decât ospitalier și a făcut tot posibilul să avem o ședere plăcută și să nu ne lipsească nimic. Cu siguranță ne vom întoarce și la anul!
13. Specialized Szilvásvárad Maraton 2014 nyersanyag from Tomesz András on Vimeo.
