În 2014 concursul Prima Evadare a fost o combinație între ultimele ediții. Concurenții au avut parte de praf și de soare în câmp, iar în pădure de noroi și de bălți.
Cei care au făcut recunoașterea au știut să-și aleagă pneuri potrivite, dar nu au fost suficiente pentru a-i proteja pe toți de pene sau de căzături pe terenul înșelător. Deși pentru unii a fost o cursă cu peripeții, toți membrii echipei NoMad Merida CST au ajuns la finiș.
Robert Dobai a obținut locul 10 la categoria elite, deși terenul plat din câmp nu este preferatul lui:
Nu am mers cu așteptări prea mari la Prima Evadare, voiam să văd dacă pot să stau cu primul grup și dacă fac față ritmului. Din păcate traseul nu mă avantajează sub nicio formă, însă, cu toate astea, am încercat să dau totul din mine. Startul a fost foarte rapid și m-am trezit cu pulsul în gât undeva la 100 de metri de primii concurenți. După centură am reușit cu mare dificultate să ajung primul grup însă eram epuizat și aveam nevoie de 2-3 minute mai lejere în care să-mi revin. Din păcate grupul a accelerat repetat și m-am trezit singur în spate. Undeva înainte de palat m-a ajuns Țintea Gabriel, cu care am mers aproape până la final și care a dus trena tot timpul, deoarece eu nu reușeam să stau în față. Pe porțiunea de noroi am căzut de mai multe ori, am făcut o serie de greșeli, însă nu mai conta, pentru că eram distanțat de mult timp și am scăzut ritmul considerabil. Lipsa antrenamentelor în plat și lipsa cunoștințelor aferente ciclismului rutier s-au vazut din plin, și nici nu m-am pregătit special pentru Prima Evadare, deoarece prefer traseele de mountain bike. Organizarea a fost excelentă, iar atmosfera probabil unică în România, sper ca în viitor să văd o listă de participanți elite la fel de numeroasă și la turele lungi de la Brașov, Sibiu, Păltiniș sau Gilău.
László Szigyártó s-a simțit foarte bine, reușind să obțină locul 5 la categoria ciclocross:
Acum sunt în pregătire pentru luna august, pentru naționalele de amatori. Cursa a fost însă mai mult decât un antrenament, pentru că nu m-am putut abține să nu trag tare. Un rezultat perfect pentru mine este atunci când sunt în formă maximă, în condițiile actuale nu am avut șanse pentru o clasare mai bună. M-am ținut pe bicicletă în bălți, dar am căzut în viraje de viteză, nefiind obișnuit să le iau cu ciclocrosul. În prima parte a cursei am căzut de vreo 3 ori, așa că apoi am lăsat-o mai moale. Acolo l-am pierdut pe Kelemen.
Alexandra Lazăr a reușit să prindă podium la open feminin:
Îmi place foarte mult atmosfera de la Prima Evadare, este copleșitor să vezi la start atât de mulți cicliști. Anul acesta am reușit să fiu tot pe poziția a treia, la fel ca anul trecut, doar ca de data asta am primit ajutorul unui coechipier (Alex Stancu), ușurându-mi munca astfel, deoarece mie nu mi se potrivesc traseele plate și rapide.
Alex Stancu a terminat cursa cot la cot cu Alexandra Lazăr:
Ca în fiecare an, Dan Sărdan, împreună cu echipa voluntarilor, reușesc să organizeze un concurs de mtb fabulos. Pot să spun ca m-am simțit excelent la ediția de anul acesta. Am alergat de plăcere și în același timp am reușit să ajut echipa cu un loc pe podium.
Paul Puiu a terminat cursa fără incidente pe 16 în categorie, alături de Zsuzsa Gyurka (4 în categorie):
Eu m-am simțit foarte bine, și mă bucur că am putut să ajut echipa cu un loc remarcabil. Ce îmi place foarte mult la Prima Evadare e că la fiecare clipire găsești câte un fotograf și asta cred ca place tuturor, organizare de nota 10.
Iulia Crișan a fost la a doua sa participare și a reușit să obțină locul 12 în categorie:
P.E. 2014, o cursă interesantă, cel puțin față de anul trecut, când am participat pentru prima dată. Anul acesta a fost vorba de un traseu noroios, cu multe bălți de diferite lungimi și adâncimi, ce mi-au provocat destule probleme. Mulți, mulți participanți, o grămadă de fotografi, voluntari, zi însorită, nu mă pot plânge de nimic. Sunt la început de drum, fiecare concurs e important fiind o experiență în plus, de aceea nu am cine știe ce așteptări. Întotdeauna e o luptă cu mine însămi și mă bucur la sfârșitul oricărui concurs finalizat, în special când văd că progresez. Deocamdată sunt la capitolul dezvoltare – trebuie să îi mulțumesc mult lui Văru, care are multă răbdare cu mine și de la care sper să pot învăța cât mai multe și cât mai repede. Haha.
Pentru Marian Marin cursa a fost compromisă încă de la început, din cauza penelor făcute la ieșirea din pădurea Băneasa. A reușit să facă peste 1000 de depășiri, ajungând pe 10 în categoria ciclocros:
Am mers cu presiune mică în roți, și nici gumele nu au fost potrivite pentru ultima parte a traseului. Mai întâi a fost o căzătură în urma acroșării cu un concurent. Apoi m-am trezit cu pană față de la lovirea unei pietre. Am încercat să o repar repede cu ajutorul unui arbitru la ieșirea din pădure, pierd foarte mult, plec în trombă și… surpriză: o piatră mare mi-a rezolvat și roata spate. Atunci m-am gândit deja la abandon, negăsind o cameră adecvată. Într-un final am plecat, mânat de resposabilitatea de a puncta și la categoria companii, unde de 4 ani suntem de nebătut. După centură am început să recuperez, și am tot depășit. Zona de noroi devenise a fost cea mai grea. La final am fost surprins că am terminat pe 386 la general și 10 la ciclocros. Mă bucur că nu am renunțat.
