NoMad Merida CST la BRASOV XCM

Concurs: Brasov XCM din cadrul Triadei MTB
Data: 23 iunie 2013
Traseu: Lung: 69km, 3000m diferenta de nivel si Scurt: 49km, 1500m diferenta de nivel.
Organizator: C.S. Pro Cycling
Localitate: Brasov

Mai jos sunt transpuse impresiile rideri-lor nomazi:

Daniel Sardan – Locul XI – traseul scurt

Dupa cateva zile de stres pentru organiazarea concursului Skoda Velo Challenge a iesit totul bine si sambata noaptea am zis ca decat sa stau acasa sa ma refac mai bine merg si eu la Brasov la marathon, pe traseul de 39km sa fiu alaturi de echipa si poate-mi revin mai repede asa activ si suferind pe urcari.
Trezitul la 5 dimineata nu mi-a picat bine si nici nu am putut manca la ora aia.
La start m-am asezat mai in spate caci am inteles ca trebuia sa fiu la sedinta tehnica. Oricum ideea de data asta era sa fac traseul usor de antrenament si sa incerc sa nu ma prinda virusul concursului mai ales pe coborari care am inteles ca erau mai dificile. Proasta ideea cu startul asa mai in spate, strazile inguste din Brasov nu permiteau reasezarea plutonului sau sa-i mai ajungi pe cei din fata. De abia am reusit sa trec de fete pana la forestier. M-am linistit si m-am bucurat de oameni vorbind cu cei cunoscuti. Usor usor ramaneam din ce in ce mai putini si m-a prins concursul. Am ajuns si aprope de zona valorica pe unde m-as incadra dar nu a tinut mult. Pe radacini a cazut lantul intre foi si cadru si nu l-am mai putut scoate pentru vreo 7 minute. Cat timp am reparat la bicla s-a dereglat si gps-ul. Nu mai stiam nici distanta, pulsul si nici viteza. Am plecat si dupa ce se inchidea bucla am ajuns la punctul de alimentare, in spatele lui si nu am mai apucat sa iau nimic. Am suferit putin de sete dar nu mult.

Potecile au fost frumoase. La un moment mi s-a parut ca visez. Pentru cateva secunde am trecut prin mijlocul unui taraf cu tambal cu oameni imbracati in port popular care cantau ceva de genul „ramai cu mine” :)). Printe ei am vazut un voluntar care mi-a aratat directia si nu mai mi-am pus intrebari La finish am aflat de la Tudy ca era nu stiu ce festivitate a junilor in poienita respectiva. Oamenii care se plimbau pe poteci au fost foarte civilizati, faceau loc sau chiar incurajau.

Cel mai tare grup de spectatori a fost cel in care era Ion Trandafir si un baiat cu piciorul in gips. Trompetau atat de tare incat iti disparea orice tendinta de plimbare sau relaxare din cap.

Andrea Sandor – Locul I traseul scurt

Brasov XCM este unul dintre concursurile preferate de mine. Am fost si anul trecut si asteptam cu nerabdare editia din acest an.
Nu am fost dezamagita fiindca pe traseul asta nu te plictisesti. 🙂
Am concurat pe traseul de 39 km cu diferinta de nivel de 1400 m.
Prima parte a traseului de 9 km s-a inceput cu urcusul pe urma au venit partile technice, poteci stramte, coborari cu pietris si radacini.
Schimbatorul de viteza mi-a dat de furca si nu m-am putut concentra 100% pe traseu. Dar pana la urma m-am simtit bine pana la terminarea cursei si am fost mai buna cu 11minute ca anul trecut, terminand pe locul I, de care am fost fericita 🙂

Kelemen Arpad – Locul II – traseul lung Elite

Pentru mine a fost un concurs foarte interesant. La start am simtit ca sunt in forma, si dupa despartirea celor doua trasee, am evadat din pluton impreuna cu Luci, si am contiunat impreuna.
Eu n-am tras tare, dar cred ca nici Luci. Mi-am rezervat energia pentru urcarea de la Postavaru. La un moment dat am observat ca tija de sa s-a coborat si sunt prea jos pe bicicleta. La punctul de alimentare din Poiana am oprit mi-am reglat tija si am dat bidonul la o fata ca sa-l umple cu apa. Am contiunat concursul, dar aici am primit de la Luci aproximativ 20-30 de secunde si a urmat o portiune de coborare pe care nu o cunosteam deloc, cu pietre si radacini alunecoase. Aici am pierdut mult, si am primit mai mult decat un minut, arbitii au spus ca am 3 minute, dar eu cred ca a fost maxim 2. Am vrut sa beau, si am observat ca la punctul de alimentare nu au umplut bidonul nici pana la jumatate, si am stiut ca nu ajung pana sus cu atata apa.

Cand am ajuns sub urcarea pe Postavaru am ajuns in urma lui Luci cu 50-100m, si intrun loc Luci a gresit traseul, iar eu am inceput urcarea singur. Am strigat dupa el, da nu m-a auzit. Am mers incet, pentru ca am stiut ca asa sigur am castigat concursul, n-are cum sa recupereze. Dar dupa 500 de metri a apurut Luci in fata mea, dar nu mi-am facut probleme cu asta pentru ca s-a catarat si el tot aceeasi diferenta de nivel, nu a scurtat ci a gasit o alta varianta pana acolo. Am continuat impreuna pana sus. Am mai oprit sa cer apa de la un arbitru, dar n-am avut timp sa umplu bidonul full. Am baut apa repede, si am simtit ca sunt dehidratat, asa ca imediat au aparut si crampele. Sus pe varf am facut un sprint si am ajuns sus primul, cu avans de numai cativa metri. Am inceput coborarea, si am incercat sa raman in fata pana in finish, dar am avut si crampe la brate. Oricum Luci a coborat mult mai bine si m-a depasit pe o portinune foarte technica la care nu m-am asteptat. Dupa depasire a disparut, si dus a fost.
Pana in final am primit 59 de secunde. Sunt multumit cu rezultatul, cu forta n-am avut probleme, dar am facut mai multe greseli, si in plus am pierdut timp pe coborari.

Marian Marin – Locul III – traseul scurt

Un concurs la care nu aveam pretentiti foarte mari, mai ales ca obiectivul prinipal al weekend-ului a fost Skoda Velo Challnge, unde am reusit sa obtinem si in acest an locul I, dar cum vineri am facut cam 150 km si m-am simntiti foarte bine si dupa recunoasterea traseului din Baneasa am zis ca merita incercat Triada etapa de la Brasov pt a cumula puncte pt echipa.
Fara prea mare incalzire si un Start mult in spate cica nu am fost la sedinta tehnica, s-a plecat in cursa. De la inceput am simntit ca voi avea un concurs bun, pedala cu pedala am inceput sa depasesc pe prima urcare foarte multi concurenti mergand impreuna cu Laszlo o bucata foarte importanta, spre sfarsitul urcari am inceput sa maresc ritmul simtind ca pot mai bine. Atunci am ajuns primul in plutonul fruntas de la tura scurta.

O bucata foarte mare am mers cu Vlad (de la Elite), pe ultima parte a traseului (10km) m-am apropriat de locul 3 (nu stiam in acel moment acest lucru) la categorie si in primi 9 concurenti lucru care m-a motivat si am fortat un pic pe coborare terminand cursa pe locul III categorie 30-39, pana acum cel mai important podium din cariera daca putem spune. 😉
Cu adevarat un concurs la care Marin Marian NoMad Merida CST s-a simntit bine. 😉

Doina Titei – Locul II – traseul scurt

Desi la Vidraru m-am simtit mai bine, tot am mers cu o oarecare temere capatata la Marvin, mai ales ca era si Andrea Crivoi printre concurente si are o forma fizica din ce in ce mai buna. Asa ca am plecat cu emotii. La inceput era o mica lupta intre mine, Ana Saftiuc si Andreea Crivoi, Andrea noastra (Sandor) a disparut destul de repede chiar de la inceput 🙂 Asadar, ramasesem noi trei, pe prima urcare ne-am depasit si rasdepasit intre noi 3, dupa care Ana a ramas in spate, iar Andreea C. a plecat in fata. Deci, so far locul 3, nu ajunsesem inca la capatul urcarii, si deja incercam sa ma obisnuiesc cu locul 3. Dar, surpriza mea a fost atunci cand am ajuns aproape de primul punct de alimentare si am zarit-o pe Andreea C. Am trecut de ea, si restul cursei am tot fugit. A fost destul de greu, pentru cineva care e foarte precaut sa coboare acele portiuni tehnice la o viteza care era putin peste media confortului, dar suntem in concurs. Ulterior am aflat ca Andreea C. a avut o problema la incaltari.

Am ajuns la 10 min fata de locul 1, ceea ce e foarte ok momentan, dar in acelasi timp sunt constienta ca mai e loc si de mai bine. A fost o cursa faina, periculoasa pe alocuri, dar faina.

Laszlo Szigyarto – Locul XI – traseul lung

Dupa 3 Munti, unde am tras ca nebunul dupa Maus, am avut o scadere de forma cu care nu m-am mai intalnit niciodata. Am simtit si fizic si psihic ca ceva nu este in regula, dar faptul era consumat… Cu mult inainte m-am inscris la traseul lung la Brasov, si la Sibiu. Am avut mare noroc, ca sambata am parcurs cu Arpad ultima parte a traseului, unde dupa prima coborare (era inca dimineata si umezeala totala) am decis sa nu mai particip la concurs, ca de impins bicicleta nu vroiam, si de coborat nu stiam. 🙂
Kelemen m-a convins sa mai facem o coborare, si a incercat sa ma motiveze. Pana la urma eram satisfacut cu abordarea coborarii, si am abandonat ideea abandonarii 😛
La start eram constient ca am un singur adversar, traseul. Nu am mai participat la un maraton in adevatatul sens al cuvantului, si in ciuda faptului ca m-a antrenat foarte mult pentru concursuri lungi, am avut emotii. Dupa start emotiile au trecut, nu am fortat absolut, dar nici nu m-am plimbat, si cred ca am terminat concursul unde imi este locul acum pe traseele lungi.
Multumesc echipei pentru momentele de neuitat de la finish, sunt extrem de bucuros, ca sunt membru al echipei NoMad Merica CST!