Nomazi fiind am ajuns și în Hunedoara la cea dea doua ediție a concursului de MTB DHS Corvin. La prima, anul trecut, am chiulit suprapunandu-se cu Salzkammergut Trophy din Austria.
S-a confirmat că e un concurs bine organizat, implementând părți bune existente la celelalte maratoane mai vechi. Au fost premii de bun simt, traseele destul de bine marcate cu multi organizatori la intersectiile principale, zona de start/finish bine structurata. S-a vazut suportul total al partenerilor implicati in organizare Grupul DHS, C.S. Tibiscus, Consiliul Județean Hunedoara, și Primăria Municipiului Hunedoara. Ar fi si lucruri de imbunatatit printre care comasarea categoriilor in ultimul moment si regulile de la tombola.
Au fost puse la dispoziție 3 trasee de concurs: 30km, 65km și 95km (traseul 30km+65km). Traseele au fost mai dificile decât ne-am așteptat, la asta s-a adăugat și căldura și concurența mare care a impus un alt ritm.
Pe langa cei mai buni de la noi a revenit la un concurs din Romania si prietenul nostru castigator la Prima Evadare – Wouter Cleppe (Ram Bikes) care a si castigat detasat distanta lunga urmat de viitorul nostru coleg de echipa Kelemen Arpad. Pe 3 a venit Tudor Oprea (ProCycling Geiger Team) detasandu-se la sprint final de Ionascu Marius (DHS Tibiscus).
Zsu (Gyurka Zsuzsu – NoMad Merida Racing Team) a câştigat relaxată distanţa de 30km la feminin. A fost primul concurs la care a purtat noua casca Lazer personalizată de Red Bull care arata superb si o merita.
Distanta de 30km la masculin a fost castigata de Buzas Ştefan (Petrolul Ploiesti) urmat la cateva secunde de coechipierul nostru Sdrăila Ionuţ (NoMad Merida Racing Team)
Andrea Sandor a mers foarte bine pe distanta de 65km fiind depaşită cu un minut de actuala campioana naţională la contratimp Pringer Beata.
Ca de obicei fiecare a avut o aventură personală în timpul concursului așa că-şi va descrie fiecare experienţa pe scurt.
_______________________________________________________________________________________________________
Impresii
Andrei Ianos: Am avut un start mai lent. Incet, am inceput sa recuperez terenul pierdut si sa termin pe locul 5 la general. As fi putut obtine un timp mai bun, dar in urma unei cazaturi am pierdut tot ce aveam de mancare in buzunarele de la spate si mai aveam mult pana la finish. Tot atunci am pierdut si lanterna care trebuia sa-mi fie de folos in tunel. Roata fata s-a strambat si ea si a inceput sa frece in furca. Mi-a sarit si lantul de cateva ori si a trebuit sa opresc, dar asta din cauza ca nu am reglat suficient de bine schimbatoarele. Cel mai mult mi-a placut pe la km 15. A trecut Daniel Sardan ca TGV-ul pe langa mine. Doar eu si cu Fabian Gandila (ProCycling) am reusit sa-i prindem trena. In spate a facut ravagii :).
A fost un traseu frumos, dar destul de greu datorita caldurii. Trecerile prin rau si tunel au fost foarte binevenite. Organizarea a fost la inaltime!
Doina Țiței: Greu, spre foarte greu. M-am inscris la 65km (o alegere gresita, avand in vedere ca mai mult am organizat concursuri decat antrenat/participat). Dar probabil ca nu mi s-ar fi parut atat de greu, daca nu-mi pica moralul la km 20, la prima coborare, semnalizata ca fiind periculoasa. Prima parte am coborat-o cu atentie, crezand ca aia a fost partea nasoala, si dupa ce am vazut ca se intinde in fata o super vale, am luat mainile de pe frana, lasand bicicleta sa curga. Dar, ori pentru ca am fost ghinionista (ceea ce e mai putin probabil), ori pentru ca nu mi-am pus lentilele de contact si am vazut prea tarziu gramezi de pietris marunt, de a inceput bicicleta sa fuga in ce directie voia ea, incercand sa o redresez, imi amintesc ca am auzit o pocnitura surda, dar in acelasi timp puternica si cerul… dupa care mult alb in fata… da, am cazut in cap, pe spate, rezultatul? o casca sparta si spate julit si slava Domnului cam atat. Dupa km 20, nu mai vroiam sa merg pe bicicleta nici la deal, dar am continuat… au fost momente cand ma gandeam sa renunt, dar incet incet am decis sa termin traseul… am coborat peste tot, incercand sa trec peste spaima, insa viteza era foarte mica la coborari (si acum am febra musculara la maini) Am terminat, nu am vazut peisajul, nu am vazut nimic decat pietre, pietre si iarba torida care degaja o caldura insuportabila. Am auzit ca e un traseu frumos, pacat ca nu am putut sa ma bucur de el. A fost prea greu si chinuitor. Marcajele au fost foarte ok, foarte multi oameni pe traseu, si concurenti draguti. Premiile maricele in comparatie cu celelalte competitii si trofeul…..cred ca m-am bucurat ca eram pe 3 caci aveam de carat o piatra mai mica acasa.
Daniel Sardan: Desi a fost doar al 2-lea concurs pe anul acesta am avut un inceput de cursa bunicel. Startul mai slab dar mi-am intrat in ritm si am trecut de plutonul cu Andrei Ianos, Fabian Gnadila, Losonczi Cristian si inca cineva. Cum stiam ca sunt buni m-am gandit ca merg prea tare si nu o sa rezist asa 4 ore asa ca am vrut sa raman cu Fabian si Andrei care reactionasera. La scurt timp am facut pana si sarea spuma din roata incercand sa se repare. M-am oprit si am declansat un cartus cu aer comprimat sa mai am presiune dar nu s-a reparat. Am inlocuit camera si cand am scos pompa mare cat un ruj mi-am dat seama ca ziua se va transforma intr-o plimbare mai relaxanta si ca nu mai conta locul. Pana sa termin pana au trecut si primele fete.
Pentru ca la prima trecere prin apa am trecut pe bicicleta lantul facea zgomot ca am ramas fara ulei, ramasesem si fara apa, urcarile din ce in ce mai dificile si mai expuse la soare. Adierile de vant erau plecate la mare si relaxarea trecuse de mult. Ca in povesti mergand prin pustiu am vazut o gospodarie. In curte el avea o drujba si ulei pt drujba iar ea avea o bucatarie cu umbra si multa apa. Am crezut ca o sa ma lungesc pe jos in bucatarie unde parea foarte racoare dar era facut focul. Se gatea ceva bun 🙂 Am stat putin de vorba si intre timp curtea se transformase in punct de alimentare. Aveam si geluri High5 ca luasem in plus.
Pe o usoara urcare a venit si Wouter Cleppe. Am stat 1km-2 impreuna. Parea destul de relaxat. Ne-am despartit la urmatoarea traversare caci am avut grija sa nu mai ud nici un lantz 😀 si am luat bicicleta in spate.
In tunel mi-am dat seama ca proaspata lanterna cumparata de la standul DHS nu face fata si nu se vedea decat iesirea undeva departe la 700 m. Foarte frig acolo. Am incercat sa ne asociem mai multi la luminite dar nu a mers. Pana la urma mi s-a parut cel mai simplu sa te uiti direct spre lumina si sa incerci sa mergi cat mai drept spre ea. A mers!
O singura chestie mai m-a uimit la concursul asta. Noua mea bicicleta Merida Big.Nine Carbon Team 29-er 🙂 Am citit o multime de pareri am si testat-o in Spania si pe tot felul de suprafete dar la urcarile pe pietre care se misca sub tine (grohotis) e regina iar pe coboarari inca nu m-am obisnuit ca poate trece peste orice.
Rezultaltele echipei:
- Zsuzsa Gyurka – 30km (locul 1 categoria 18-25 ani)
- Ionuț Sdrăilă – 30km (locul 2 categoria 18-25 ani)
- Andrea Șandor – 65km (locul 2 categoria 18-25 ani)
- Doina Țiței – 65km (locul 3 categoria peste 26 ani)
- Andrei Ianos – 65km (locul 5 categoria 26-35 ani)
- Marian Marin – 65km (locul 13 categoria 26-35 ani)
- Daniel Sărdan – 65km (locul 16 categoria 26-35 ani)
- Cosmin Marius Ditomozu – 95km (locul 9, categoria Elite 18-29 ani)
- Mircea Gustav Robert – 95km (locul 7, categoria Elite peste 30 ani)
- Eduard Grosu – 95km – (abandon)
Dualtlonul Ţara Bârsei, Râşnov
- Laszlo Szigyarto – Locul 1
